il vad.. il admir. ii admir maretia.. siguranta cu care primeste orice strop, raza de lumina in el.. si o lungeste spre infinit.
il ating.. si simt acelasi material aspru.. cu multe denivelari..
il beau.. lasandu l in exterior gol .. singur, pustiit. voi privindu l.. si adresandu mi milioane de cuvinte obraznice ce vor sa mi taie rasuflarea si sa ma ucida. chiar credeti ca i as face vreun rau..?
neah.. pentru ca .. tot ce i apartinea inainte lui, acum imi apartine mie. fiecare strop de fericire, iubire.. ura. e in mine. imi traverseaza trupul.
urmarindu i tacerea ..
transparenta lui .. simplitatea. ma sperie. nu te ai fi asteptat la asa ceva, nu?
sa te umilesti in asa hal?
incat sa ti vad pana si vesnica umbra a vietii tale de trecut pe care pana acum o tinusei bine ascunsa.
ei bine.. imi pare rau . dar momentan esti al meu. si ti pot analiza fiecare particica..
da. tu chiar imi apartii.
apartii bratelor mele care.. niciodata nu te vor lasa sa atingi solul rece si dur.. chiar daca asta ti ar fi ultima dorinta..
pentru ca.. nu vreau sa dispari inaintea mea.
pentru ca.. stiu ca nu as fi in stare sa ti adun ramasitele. stiu ca.. m as prabusi in gramada de cioburi . contopindu ma cu ele.
pentru ca.. vreau sa mi las ultimele cuvinte in vocea ta.
pentru ca .. candva.. ma certam cu sorbiturile tale.. candva iti puteam garanta ca vei parasii pasii acestei lumi inaintea mea.
dar nu ti voi permite.
pentru ca.. n ai niciun drept sa mi rasplatesti pacatele cu singuratatea care mi o dai ca un ultim cadou.
si chiar daca ai vrea sa te azvarl intr un tomberon.. nu o voi face..
vei fi pentru totdeauna prizonierul intunericului meu.. nu ti voi cere acordul..
si stii de ce?
Pentru ca esti doar un pahar..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu