poate am inceput sa mi pierd din esenta .. poate am lasat cateva lacrimi pe mormantul unei fantasme..
esti multumita?
acum nu mi mai pun masca.
te las sa mi privesti toate viciile si sa ti imbratisezi chipul " eu niciodata nu voi ajunge asa".
nici nu ti doresc asta.
n am degand sa cersesc dreptate.. dreptatea lui.. pe care tu ai obtinut o prin cearsafurile sale.
si chiar de ar fi sa raman singura, pe o banca.. imbratisata de frunze.. nu mi as dori atentia cersita de tine.
stii.. poate ca sunt invizibila. sunt doar o stafie care apare exact in momentul nepotrivit, divulgandu ti cel mai negru cosmar.
poate ca.. nu as reusi sa ma prefac asa de bine in fata lui ca tine. pentru ca. spre deosebire de tine in interiorul meu nu e gandul de a mai fi inca o data doar o bucata de carne vie.. sau.. doar de a cucerii un alt fraier.
nu. si pentru asta ma admir. pentru ca.. dupa toate loviturile pe care le am primit.. din partea lor.. din partea ta, am reusit sa ma ridic. iar tu.. te ai sparge in milioane de bla bla-uri.
poate nu am atentia ta. poate sunt umbra ta.
persoana aceea care o faci sa i porti toate pacatele.. in care ai putea sa i iei sangele si sa l arunci intr un unviers de fantasme.
ce regret? ca te am crezut. ce te am lasat sa mi patrunzi inima si sa mi devii o componenta.
regret. pentru ca.. mi ai umilit pana si ultima speranta.
m ai aruncat in intunericului unei nopti de cosmar. in universul paralel asteptarilor mele.
mi ai luat din esenta.. m ai facut ceea ce sunt acum..
doar o fantoma. doar un sentiment. de uitare.. dezamagire.
mi ai luat pana si ultima mea dorinta.. si pentru ce? pentru a o arunca in trecut.
si dupa toate acestea.. nu pot decat sa ti..
multumesc. pentru ce?
pentru ca mi ai aratat ca nu sunt chiar asa de jos pe cat ma asteptam...
ca poate acum nu ti pot atinge nivelul.
dar ca.. cu siguranta ti l voi depasii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu