La multi ani, dear A!
N-am uitat, n-am uitat nici de ' si stii ce se intampla in razboi?'(ris amuzant).
Stiu ca esti fericit, n-am vrut sa dezgrop trecutul. Mi-am adus aminte de conversatiile cu tine, dupa ce nu imi mai zburase vreun gand la tine de asta vara. Si in caz ca vezi asta, spune-i lui Alex, tipul zodia gemeni, 18 ani, ca desi nu am vorbit decat o data inca imi mai aduc aminte de el. :)

P.s.: Sper ca in 2014 sa ne gasim la mare. Poate intamplator.

Etapa de sfarsit.

   E sfarsit de decembrie. :) Sunt, recunosc, melancolica, mai e o saptamana si inchidem prin sertare, impaturim amintiri, lasam sa se inece in praf memorii ale lui 2013. Anul acesta a fost special.. Unic, ca toate. Dar parca mult mai deosebit. Un an in care am iubit, dar mai ales un an in care am iertat, uitat, am trecut peste, m-am vindecat. Si desi nu voi avea de povestit nicio iubire, vor fi atatea povesti mult mai interesante care o sa te faca sa suspini, sa razi cu lacrimi, sa zambesti nostalgic.
   Cineva ma intreba ' cand a fost ultima data cand ai facut ceva pentru prima oara?' . Ehe, anul acesta sigur il voi indosaria pentru primele cele mai bune momente.
   Am cunoscut atatia oameni anul acesta. Bineinteles, unii nu isi mai aduc aminte, de exemplu tipul din vara, Alex, pe care nu cred ca il voi uita vreodata. Dude, am vorbit o singura data si nu te-am uitat.:)
   Sau tipul din Bulgaria care mi-a dat o vata de zahar in forma de iepuras. Rochia de atunci a ramas distrusa. Sau fata care a stat langa mine la cinema si radeam impreuna, amandoua insotind cate un cuplu.
   Si sa nu uit de cred ca cel mai memorabil lucru pe acest an. Anul acesta am cunoscut trei baieti minunati, caractere total diferite, mai ales de al meu. Orgoliosi, suparaciosi, fericiti, dar sufletisti. Si mi-au devenit ca o a doua familie. M-am schimbat pentru ei, s-au schimbat pentru mine, ne-am adaptat unul cu altul, uneori am crezut ca innebunesc, dar am simtit ca le pasa cand mi-a fost greu. Nu le-as spune-o in fata, vor sa para prea duri si probabil m-as simti ranita de fatada lor, dar sunt importanti pentru mine. Sper sa isi dea seama. Eu, insa, stiu sigur ca peste ceva timp, cand cineva imi va cere sa ii dezvalui o amintire a anului 2013 ei imi vor veni primii in minte.
   Sunt nostalgica.. Am lacrimi in ochi, a mai trecut un an, sunt doar o pustoaica, o pustoaica care constientizeaza trecerea timpului.
   Anul asta a fost un an al vindecarii. Am uitat, te-am uitat, v-am uitat, mi-am vindecat inima pentru urmatorul fraier ce mi-o va zdrobi in 2014. Iar devin pesimista, rad isteric. Trebuie sa am ganduri bune. Si am! Am o multitudine de dorinte, obiective pentru 2014 si stiu! Sunt sigura ca le voi duce la capat, ca in fiecare an. Dar mi-e greu sa te las in spate, 2013. Si simt ca esti trecut, batran si obosit. Vreau doar sa stii ca eu iti multumesc pentru toate clipele pe care mi le-ai oferit si ca nu te voi uita. Niciodata.

Iti multumesc.. :)

 Imi amintesc, aveam 14 ani cand am inceput blogul asta, scriam asa des. Complicata varsta de 14 ani, nu? E ca si cum ai fi la intersectie de drumuri, ce naiba sa faci? Dar am crescut si blogul meu a crescut. Nu mai postez ca inainte. M-am mai maturizat, nu mai sufar ca inainte,am fost si dura, am fost si plangacioasa. Sunt. Matura? Prea putin. Inca ma las pacalita de broscoi, inca imi dau inima prea repede si inca sufar. Nu ca inainte, dar inca o fac.
 Candva blogul asta mi-era singurul prieten, dar acum te am pe tine. Nu un el, ca nu-i vorba de iubire ca in povesti, e vorba de tine, de acolo. Stii. Nu esti genul de persoana oarecare, esti genul de persoana care trancane cu un motiv, care ma schimba neintentionat, care mi-a sters orgoliul din ochi si mi-a presarat in ochi mai multa dragoste decat am avut vreodata prin vene. Nu esti un el, niciodata nu vei fi. Pentru ca un el mereu pleaca, iar tu de 2 ani n-ai stiut decat sa ma iei in brate, sa plangi cu mine, sa imi stergi lacrimile si.. mai ales sa fi aici.
 Apreciez. Chiar daca nu o spun prea des, apreciez.
 Si au trecut 3 ani de cand am inceput acest jurnal care a crescut cu mine. 3 ani in care un barbat si doi pustani mi-au maturizat inima. Mi-au fisurat-o si apoi mi-au zis ' descurca-te'. Si uite, VERE, ca am reusit.
 Azi sunt melancolica.Sunt curioasa daca ei imi mai urmaresc blogul, daca da, o sa va intrebati care dintre voi sunt pustanii,nu? Spune-le tu. Tu oricum ma stii mai bine decat ma stiu eu. Mi-e mila de tine, mi-ai suportat atata aberatiile, mi-ai iertat atatea greseli si pe langa ei tu inca esti aici. Esti aici..
 Iar de plecat, nu te vad plecat. Te vad aici unindu-ne povestea.

Multumesc, B.

Naşpa.
Hei, Macho man, unde-ţi sunt bunele maniere? Sau am uitat. Respect doar pentru fetele pe tocuri,nu?
Macho man, mă simt jignită. Stai liniştit, nu pentru că nu-mi afişez decolteul atunci când îmi dai târcoale sau pentru că nu port fuste care să-mi pună în evidenţă coapsele de fată  cuminte.

M-ai dezamăgit, macho man. Nu-mi reproşa lipsa de romantism sau delicateţe, dacă erai deştept, puteai admira multe lucruri. Tristuţ. Nu vreau s-o lungesc mai departe.

C-aşa eşti tu. N-ai sentimente, de asta te admir, draga macho man. Îţi admir ignoranţa, indiferenţa. Te admir că ai reuşit să îmi încălzeşti inima, te admir că eşti un mincinos mai bun ca mine. Poate o să te transform în idolul meu. Te-ar flata, aşa-i?
Păcat că ai călcat strâmb înainte să mă cunoşti de-a întregul. Poate atunci atacul tău avea un deznodământ şi mai sălbatic.
Dar te-am lăsat să îmi citeşti inima, macho man. Păcat că am realizat că eşti analfabet.
Sentimentele astea, macho man. Dă-le dracu.
Mi-a plăcut iubirea ta. A fost aşa falsă , încât mi-a făcut sufletul să tremure.
Te pup, macho man.