Diferiti.

Rockerita..
Rockerita de la etajul doi.
Blatarile imbatate in tinte I se impletesc pe maini.
Unghiile lucesc in soarele care a reusit sa aduca o pata de culoare pana si pe negrul acela adanc.
Din casti explodeaza milioane de note muzicale.
E ciudata.. e diferita.
E unica.
Multi o considera nebuna, o.. emoista. Care are in mana dreapta o lama . iar in spate sta bine ascunsa o viata de calvar intunecata de tragedii.. de la lacrimi pentru o nota pana la crime.
Vorbim. Asta facem. Ne dam cu parerea.
In ochii nostrii creste acelasi sentiment “ mda. Uite ciudata aia care daca o faci proasta se sinucide.”
Si mereu judecam pentru ochii care sunt prea albastrii, sau culoarea prea stridenta a unghiilor. Sau limbaj. Sau.. doar pentru indrazneala de a ti marturisi o parere.
Normal. Trebuie sa comentam.
Si niciodata sfarsitul unei povesti a fost deajuns.
Recunosc. Iubesc rock ul. Ma poti considera o ciudata. De altfel ne a fost dat dreptul de a ne spunem parerea fara ca cineva sa ne omoare.
Mi s a spus ca zic lucrurilor pe fata.
Directie.. aceeasi directie. Poate vreti multe curbe, ocolisuri..
Dar nu. Nu si eu. E un singur drum. Si daca apare vreo prapastie sar si gata.
Poate ajung prea repede la final.. dar stiu ca mi am urmat firul.
Judecata.
Oamenii din totdeauna au facut comparatii.. au judecat pe nedrept.
Cu totii spunem ca vrem dreptate iar noi intindem mainile spre minciunile universului controlat de dracusorii ascunsi in spatele cortinei.
Cersim pareri bune. Incercam sa schimbam parerile oamenilor despre noi.
Ajungem sa ne pierdem increderea in noi.. ajungand intr un final sa ne distrugem singuri.
“ si simt cum, prin vene mai curg doar cateva picaturi de sange. Si nu pentru mult timp”
Ce mai ramane.. sunt doar pareri ..
Oricum sunt prea inutile.
Judecata voastra a ales sfarsitul unei povesti.
Dar totul incepe deabia dincolo de voi.

si uitam..

teste, rezumate, comentarii…
“si totusi, de ce Mihaela a ales sa se sinucida?”
“pentru ai demonstra ca dragostea adevarata exista.. si nu doar pentru o saptamana”
Romane.. poezii.. scrisori..
“ mi e dor de vara. si de tine”
Felicitari. Poze.. lumanari..
“ la multi ani. Asteptam cheful”
Mail-uri, confirmari de prietenie pe facebook, conversatii..
“ cred ca fac broaste in burta”
“uuu. Vreau si eu”
“oac oac. Te saluta”
Lucruri nesemnificative…
O bacnota de 10 lei sta pe masa imbatata de tonele de praf. Pana si banii stau intr o betie continua.
Langa,o foaie cu mii de conturi uitate si ele printre alte mii de conturi active sau inactive.
Iar intr un colt.. ascunsa dupa manuale carti de teste , culegeri si nu in ultimul rand cartea “ invitatie la vals” pe care inca se observa cateva lacrimi uscate ce au mangaiat filele povestii, sta ascunsa o poza.
Intradevar. E bine ascunsa. Dar e mereu prezenta cu mine.
Pentru ca sub mii de idei marete se ascunde un vis minuscul care reuseste cu greu sa iasa la suprafata.
Asta in caz ca vrea sa iasa.
Daca nu… se va ineca printre copiutele de la istorie.
Sau poate prin formula lui Pitagora.
Intr un colt de camera sta uitata vechea mea amica.
Acum.. numai ursuletul de plus , caruia extraterestrii I au furat un ochi, o mai ia in brate .. o mai atinge , ii mai e aproape.
Mda. Astia suntem noi. Ne bucuram de un lucru pana apare ceva mult mai bun si dam la o parte vechiul, nu conteaza amintirile. Ce poti sa faci cu amintirile? Nimic.
Egoisti. Suntem numiti adesea.
Uitam. Uitam de valoarea sufleteasca.
Trecem printre ani.
Uitam de vechii prieteni de la gradinita care ne aduceau Frunze pentru a ne acoperi ranile inca sangerande.
Uitam de cei care ne au tinut incuiate mii de secrete.
Ajungem sa uitam de prima dragoste.
Ajungem sa ne uitam si pe noi .
si eu.. m am uitat printre filele unei conversatii..
si am asteptat ca persoana aceea sa mi dea un buzz si sa mi spuna ca m am regasit.
Dar nu s a intamplat.
Poate ca te intrebi ce s a intamplat mai departe.
Iti scriu. Deci da.. m am regasit.
Nu stiu cand , nu stiu cum.
Poate de la o palma venita la timpul potrivit
Sau un bobarnac care sa ma impinge din trenul visurilor si sa ma agate de peronul garii .
Nu stiu..
Acum am grija sa nu mai uit .
Sa nu mai uit prima mea cea mai buna prietena din gradinita , Teo, dar care acum imi este doar colega.
Am grija sa nu mai uit de prima cearta cu sora mea.
Sa nu mai uit de cei mai buni prieteni..
De dusmani.
De prietena care m a acceptat cu toate crizele mele de nervi cand e prea ocupata cu iubitul ei si pe care mereu o primesc cu bratele deschise. Te iubesc, Tina.
De… o fosta prietenie. Zuzu, nu stiu ce va urma.. dar las viitorul sa ma surprinda cu sau fara mama ta in preajma.
De prima relatie in care am suferit. de inocenta de care unii au abuzat. De.. o vara minunata
De.. boraca mica dintr a 7 a care mi asculta toate tampeniile si rade cu mine. Te iubesc, Pucca.
As putea imprastia zeci de nume din trecut , present si viitor.
Dar nu ar avea rost.

Pentru ca mereu imi voi adduce aminte de cei care conteaza.

spune mi..

astept..
spune mi ce sa fac.
spune mi orice.
spune mi ca iarba e verde, ca ghioceii apar numai primavara.
spune mi ca.. ca ploaia mereu va aparea intr un paradis uitat.
spune mi orice fleac. nu conteaza ce.
nu m as satura sa te ascult. si sa adorm sprijinita de pauzele tale intampinate de o portie de ras.
spune mi versurile melodiei pe care o urasc cel mai mult.
le voi asculta... si .. le voi da nuanta unui vis lungit spre infinit.
spune mi.. ca maine va ploua.
ca vom ramane blocati pentru o eternitatea in camera asta micuta. ca nimeni inafara de noi si cei patru pereti nu va stii nimic din aceste momente.
ca... cenusa viitorului  va fi presarata peste noi ferindu ne de gura lumii pregatita sa ne judece.
spune mi...
ca nu mai crezi in trecut. ca mizezi totul pe azi. ca...
nu stii sa te prabusesti. ci doar sa zbori printre norii de vata culegand fiecare lacrima si trimitand furtunile spre alte hotare nestiute.
spune mi ca.. crezi in apus. ca visezi cu ochii deschisi de fiecare data cand te priveste. ca.. il privesti si tu , timid . printre gene gandindu te " si daca nu ma place? daca va disparea pentru totdeauna?"
spune mi ca iubesti apa. ca vrei sa inoti printre delfini dubiosi de veseli care iti transmit aceeasi stare.
spune mi.. ca acum visezi ca mine.. la mare.
la nisipul in care se ascund milioane de scoici .
la valurile ce se contopesc cu malul intr un romantism unic..
la calutii de mare adusi pe mal de furia unei certe in mijlocul oceanului.,
spune mi ce visezi..
iar daca visele noastre se vor lega..
sopteste mi cand rasaritul isi va face aparitia.