Amin.

Si-mi spui sa te cred.. Sa cred in milioanele de aberatii false ce m-au fascinat. Ce aveau sens, logic, atunci, dar nu! Sunt insensibile, goale pe dinauntru si nici macar nu pot sa-ti dea urletul luminii, ci doar un profund suspin al intunericului. N-am mai scris. N-am mai tinut micutul condei in mana de mult, de cand paginile incepusera sa-mi fie scrise de un alt autor, un poet inalt, frumos, cu ochi caprui si plete-I satene in vant. Si un vers imi adoarme mintea. Mi-e dor sa visez in fat-frumos. Mi-e atat de dor..
Sunt egoista, asa de egoista incat as fi in stare sa-ti fur fericirea , iar tu sa ma privesti cu mila, stiind ca totul va avea un sfarsit. Dar stiu! Am intalnit atatea finaluri, tragice, fericite, insa, desi am crezut cu ardoare din clipa in care mi-a scris primul paragraf, am crezut in sfarsitul nebunesc ce ma asteapta, niciodata nu mi-a dat un semn al plecarii sale. Macar de m-ar fi anuntat sa-l ajut la bagaje.
Iubesc. Iubesc atat de des.. atat de profund si te-as iubi in continuare in jumatati de ani, dar nu mai cred in jumatati de vals.

Replay..

tic- tac. ti a fost dor de mine?
stii cum e.. dependentele mereu revin. cel putin la persoane ca mine. poate ca sunt masochista. pentru ca.. imi place sa te ascult.. in tacerea unui ticait de Big Ban in vantul Londrei. si sa ti torturez privirea cu fiecare bataie aspra a ploii ce bate timid in visul nostru de clestar.
maine oare unde am fi fugit? poate prin Antarctica inconjurati de pinguini. sau poate prin Narnia..
dar sa revenim. masochista.. da. imi place sa ti gust fiecare strop din suferinta.. si intr un final sa te las sa ma uiti iar eu sa ma inec in lacrimi.
nu esti acuzat. pentru ca nu ti permit sa ma salvezi.
imi plimb degetele pe gura cestii de cafea din care inca se nasc aburi.
din radio ul imbibat in praf suna dur si tare " mi e dor si doare".
si ti as mai cere o sansa.. nu de a ma iubi. de a ma lasa sa nu te mai iubesc. dar cum ai putea sa i ceri unei chitari sa sune in tacere?
pe masuta veche din spatele gradinii stau cateva stelute aruncate. inca asteapta vantul sa le ia.. sa le plimbe in bezna noptii. si mi as dori sa mi pot pune o noua dorinta cu fiecare stea ce atinge iarba uda.
ar fi aceasi dorinta.. dar gandita in prea multe sensuri. atinsa in prea multe locuri.. prea personale.
de curand am fost intrebata de ce sufar doar seara.
pentru ca.. cine poate vedea fiecare detaliu intr o lume a culorilor inchise?
pentru ca.. chiar crezi ca as avea nevoie de mila vreunui prieten care, cu un zambet amabil mi ar spune " te inteleg"?
nu. pentru ca.. seara am fiecare stea doar pentru mine. fiecare lucru.. pot sa l spun la infinit si nimeni nu s ar plictisi.
imi plac stelele. stralucesc.. isi arata maretia. si intr un final mor. nu asta inseamna fericire?
imi doresc.. vreau sa mi iei mana , sa mi o strangi puternic si sa ma convingi ca nu exista notiune pentru cuvantul Sfarsit. ca.. mintea mea pesimista a creat acest inutil cuvant in lipsa unui ritm de viata mai.. altfel.
nu am mai scris de mult.. dar in seara asta las o alta lumanare sa se topeasca in frig si sa dea foc la visul meu de hartie.

hai sa ne jucam de a uitatul.

Hei, tu. Da, chiar tu. Scuze ca te deranjez la ora asta..
Pentru ca ceasul meu arata ora 1 noaptea. Si surprinzator e fix. Dar te voi lasa in pace privind acest lucru. Stiu ca nu ma iubesti
Si de aceea vreau sa te imbratisez ultima data.
Sorbind din ceasca de cafea ce si ridica aburii in vantul acela caldut, suav de vara mi am adus aminte brusc de tine.
Stai linistit. Nu e vorba de importanta ta. Cel putin nu de data asta.
Si.. oameni buni, nu. Nu sufar non-stop. Si, da am mai gustat putin din dragoste
De la el incoace. De la tine.
Dar.. tu ai ales sa fi mai special, nu? Daca nu as fi stiut ca inca traiesti m as fi gandit ca esti o stafie care imi bantuie faptura nelasand o sa doarma.. privind o in fiecare secunda, admirand o cu fiecare ticait care se apropie de tine.
Dar nu. Esti viu. La fel de viu ca acum ceva vreme si ai acelasi zambet tacut, dulce.
Iar eu il admir cu atata placere.
Mira te. Pentru ca nu l gust. Nu mai vreau. Ha. Si oricum nu as mai putea.
Stropi usori incep sa mi atinga picioarele ce se misca in ritmul leaganului.
O noua ploaie de vara. Un nou moment in care sa o iubesc. Un nou moment sa admir frumusetea unei clipe.. unei clipe neimpartite cu nimeni.
Fa ma lacoma. Pentru ca asta sunt. Mai nou vreau momentele perfecte doar pentru mine. De ce? Pentru ca tu nu le [mai] meriti.
Nu te urasc. Ti o spun a mia oara. Nu ma mai intreba de fiecare data cand ma vezi pe strada in timp ce ti arunc un [simplu] zambet daca sunt suparata.
Nu sunt. Dar iti multumesc pentru atentia pe care mi o acorzi.
Daca nu te urasc inseamna ca te iubesc?
Hmm. Nu stiu . poate ca te iubesc sau, poate nu. Poate doar ma mai joc cu amintirile pentru ca de data asta am un bonus. Nu ma mai pot rani.
Nu. Nu te mai iubesc ca inainte. Poate doar ca pe un ursulet de plus care sa mi inabuse lacrimile si sa mi dea o imbratisare cand pocnesc degetele.
Ciudat.. ploua dar nu sunt nori.
Ce noroc. Pot admira stelele.
Uite. Steaua aia e a mea , aia a curcii [bia] ,aia a lui razvan si asa mai departe.
In seara asta toate vor sa straluceasca in toata splendoarea.
Si ca tot venii vorba de tine tin sa specific ca printr un mod misterios steaua aceea.. de acum mult timp in sfarsit a disparut. Ciudat..
O zarisem pana si prin februarie in timp ce mi aruncam pasii ingropati in zapada in toate directiile.
Si vezi , tu? [ iti zic tu pentru ca nu simt unda aia.. legatura intre tine si “iubitule”] cum totul se sterge?
Cum totul dispare in alt univers?
Cum totul revine la normal. Si in sfarsit simt ca sunt pregatita sa bag in seama si parfumul altor trandafiri inafara celor primiti de la tine.
p.s.: imi plac trandafirii albi.. un detaliu pe care tu nu l ai luat niciodata in calcul .

sfarsit? tot ce e posibil..

simti? simti si tu?
normal ca nu simti.. daca ai simti ar fi altfel.
ar fi altfel..paginile cel putin cartii mele. aceeasi carte pe care desigur ai atins o.. ti ai lasat amprentele mangaierilor tale pe file..
aceeasi carte.. unde candva scriam cuvinte impreuna.
pe tine nu te sperie?
sa vezi cate pagini libere mai ai in fata.. si totusi sa stii ca , candva vor avea si ele un sfarsit. iar cartea aceea.
o carte care imbratiseaza o simpla viata..va muri in flacarile prezentului.
iar vantul va sterge tot. imprastiind cenusa in singuratatea noptii.
e okei. pentru ca. ar fi primul loc unde mi as cauta vechea viata. in acelasi leagan.. sub acelasi cer imbratisat de stralucirea lunii.
dar.. dar, poate nu mi vreau vechea viata. acea viata in care.. sunt sigura ca daca as mai avea ocazia .. te as privi cu aceasi ochi timizi.. cu acelasi gust al fragedei copilarii.
poti sa mi reprosezi la fiecare colt de pagina imaturitatea mea.
iar eu.. promit sa ti multumesc.
pentru fiecare moment in care mi vei aduce aminte cat de departe sunt de monstrul ascuns in chipul tau.. un chip care desi imi incanta privirea pana si acum.. e trecut de vreme. o vreme pe care stii ca eu mi o voi pastra pentru totdeauna in sange.
poate de asta nu ma mai placi. nu mi mai accepti prezenta..
poate sunt doar o copila pentru tine.. sau stii ca sunt ceea ce tie iti lipseste.
atunci.. iubitule, imi pare sincer rau.
dar nu ti face griji pentru mine.
copilul acesta stie sa treaca peste cioburi cum nici macar tu nu stii.
de ce? pentru ca..
nu e ca tine.
sincer. imi doresc sa simt imaturitatea de care tu ma invinovatesti.
si da.. vreau sa fiu iar acelasi copil ca acum 6 ani..
dar totul are un sfarsit, nu?
si mda.. imi e dor de inceputuri. de vechile inceputuri. de aceiasi pasi tacuti.
mi e dor de verile trecute. mi e dor de soarele de anul trecut.
si nu incerca sa ma minti ca e mereu acolo.. acelasi.
pentru ca minciuna asta nici macar nu o mai crezi.
ce mi doresc acum? sa ti iei tacerea inapoi.
pentru ca am nevoie de nebunia cuvintelor tale. de diminetile insotite de rasul tau.
si nu mi spune din nou. pentru ca stiu.
totul are un sfarsit.
pana si viata ta , nu?

tatii

ma privesti speriat.. imi privesti ochii care nu stiu in ce directie sa mai fuga.. imi iei mana ..
atingerea ta pentru un moment ma linisteste.. la fel ca vocea ta ce mi mangaie auzul.
stiu ca esti acolo..
stiu ca vei fi pentru mine acolo coloana vertebrala. si stiu ca. ha. ma tin de cuvant [hai razi].
imi pare rau pentru momentele prezentului. pentru fiecare lovitura pe care prezentul ti o pulseaza..
in cap.. in inima.
te simti esuat. dragul meu "tatii" [uraste ma. pentru ca da. de tine e vorba]asa e iubirea.
si regret.. ca poate nu in fiecare clipa am fost langa tine.ca.. m am lasat cuprinsa de egoism
" chiar crede ca e singurul care conteaza?" scuze. dar.. daca nu as avea un strop de egoism arcuit in personalitatea mea nu as fi om, nu?
poate ca nu in fiecare moment te am inteles .. sau mi am dorit sa te inteleg.
si chiar daca uneori imi lasai impresia abandonarii in vene stiam... ca intoarcerea va fi mult mai dulce.
suntem doar noi doi. sprijinindu ne fiecare inceput. doar tu tati.. si doar eu.
un duo ce nu va obtine niciodata lovituri .. iar cele pe care le am primit pana acum vor fi pensate de imbratisarile unei prietenii adevarate.
pentru ca impreuna vom putea cucerii lumea. buhaha. malefic . nu?
priveste doar strada. poate vezi doar un lac..
uita te mai incolo, fraierule. e un pod.
stai linistit. sunt aici sa ti indepartez norii acelei tradari.. si desigur  sa ti inveselesc noptile cu aceleasi conversatii. si aceleasi pachete de guma.
iti multumesc pentru tot , tati.
si poti sa ma urasti in timp ce citesti aceasta postare cu fiecare litera din cuvantul -t-a-t-i- :"3

thanks for all ..

ei bine.. in multe postari ce imbraca acest blog am vorbit despre prietenie.
si cer permisiunea de a mai vorbi inca o data.
mda. am scris si de bune si de rele.
dar acum.. nici nu stiu ce cuvinte voi asterne pe pagina..
desi.. stii ca mereu am fost acea persoana care era in stare sa calce pe cioburi numai sa ti spuna ce simte in fata..
si pentru aceasta ii multumesc persoanei care m a barfit timp de 8 ani si mi a aratat cum sa nu fiu. iti multumesc, F.
dar sa revenim la tine. pentru ca postarea asta ti o daruiesc ca pe un ultim secret al unei prietenii sinucigase. unei prietenii.. care s a innecat printre minciuni . tradari si dezamagiri. si pentru care barcile de pe imvu , hamsterii si soriceii  au luat sfarsit aici.
regret. ma crezi? nu ma crezi. nici n ai avea de ce. nici sa ti para rau.
si ma bucur. ti am apreciat tot timpul personalitatea. rasul la telefon.. cand te sunam noaptea
"ce faci?"
"bine.."
"esti suparata"
"nu .. iti spun pe mess"
" esti nebuna?! cum sa ma suni la 1? vrei sa mi faca ai mei crize"
inca rad cand imi aduc aminte. rad de acel soricel care isi indesa popcornul pe gat in timp ce hamsterita se batea cu cine stie ce necunoscut.
ce regret? ca .. am avut nevoie sa ma intelegi. si nu ai facut o. nu ai vrut.. nu ai putut.
asta va fi secretul tacerii tale..
oricum.. iti multumesc pentru tot. pentru visele tale impreuna cu cainele tau haski. vise in care eram ca doua surori.
defapt. candva chiar am fost.
nu te intreba daca regret. pentru ca da.. chiar regret. si stiu ca am pierdut o parte esentiala din mine.
iar daca crezi. ca cineva va ocupa locul acela.. te inseli. te am asteptat
o primavara. si stii ca te voi astepta pana  umbrele imi vor distruge pacatele.
iar daca tu decizi ca soarecele si hamsterita au terminat povestea in sunete de trmbite..
atunci asa sa fie.

te iubesc!

Pentru iaurt..

draga tu..

stii ca nu mai cred in vechile scrisori gasite sub patul alor mei.. scrisori .. marturii scrise ale propriilor sentimente.
si oricat ai incercat in acele 3 luni sa ma faci sa cred in ele.. nu ai reusit. sau poate..
ehh, priveste o scrisoare virtuala numai pentru tine.
pentru trecutul alaturi de tine , pentru tot..
si stiu ca simti ca nu mi mai pasa. simti ca zambetul meu intiparit pe profilul de facebook imi imbratiseaza sufletul.. simti ca in sfarsit faptura mea a reinflorit langa el nu langa <tu>.
T: hei. imi place poza ta. dar nu trebuia sa ti spun asta.. stii parerea mea despre fericirea ta.
A: multumesc. mda.. acum sunt din nou fericita.
T: felicitari... si succes in continuare .
A: multumesc.. si tie.
nu ti e dor? de conversatii.. de momentele epice impreuna. de tot ce a fost si ar fi trebuit sa fie?
ei bine.. mie mi e dor. si chiar daca totul a mers mai departe.. imi place. chiar imi place sa arunc o privire in spate. si sa admir scena unui trecut mirific.
nu ma intelege gresit. iubesc prezentul. dar trecutul umbreste o latura pe care ti am impartasit o numai tie.
mi e dor. mi e dor de toate lectiile pe care mi le predai despre viata. cum prin imaturitatea mea de a privi lucrurile te am facut sa ma iubesti.stii..
tot timpul ii spuneam unui fost " daca m ai cucerit o data de ce nu ai mai face o inca o data?"
dar e imposibil. e imposibil sa furi mintea unui spirit cu aceleasi trucuri, nu?
intr un mod ciudat un dor nebunesc imi aduce aminte de tine. dar..
daca ai aparea la usa casei mele nu te as mai invita inauntru.
draga tu.. iti multumesc ca mi ai dat esenta si visele inapoi. iar amintirile le poti pastra in continuare..

Cu drag A.