Prieteni adevarati?! No way !

okei. acum te cred. ai dreptate.
stiu ca nu ti as recunoaste asta.. dar cred ca meriti.
pentru ca incredibil, dar dincolo de scutul meu recunosc umbre melancolice.
si ce?
acum stiu. " sa nu te increzi niciodata in prieteni" mereu ti am dat aceeasi replica"prostii".
dar acum.. imi pare rau. si stiu . ca prin duritatea ta ai incercat sa mi protejezi mintea copilului aiurit din fata blocului de curve penibile, de persoane obsedate de atentie.. de demoni.. imprastiati in fiecare cerc de oameni.
regret ca nu te am crezut.
regret.. ca ochii tai verzi nu m au facut sa simt.. sa subliniez cuvintele rostite de tine.
si da. acum stau si simt ca te ai razbunat. ca..
m ai injectat cu veninul minciunilor si prefacaciunii.
ultimele doua zile mi au fost imbatate in caldura soarelui si in mangaierile si rasetele amicilor.
iar cand prietenele "adevarate" s au ivit totul a disparut..
ca un castel din nisip.
nu i privii maiestria. pentru ca un val il poate darama oricand.
urasc..urasc sa ma incred in oameni.
urasc sa numesc anumiti amici prieteni adevarati. neah.
nu exista. si..
cand realizezi asta observi ca sunt alte esecuri, alte obsedate de atentie, alte prefacute.
recunosc. astfel de dezamagiri imi poarta pe chip lacrimi.

pentru ca da.. in nebunia de aseara prin milioanele de sticle de vodka au fost picurate si lacrimile mele.dar ..
au fost date la o parte cu puterea unui uragan de acei amici.. pe care nu ii voi numi niciodata prieteni adevarati..
de ce? pentru ca le as da puterea absoluta.. si ..
cheia spre propria-mi distrugere.