Poti sa pleci..

Mintea imi pulseaza siguranta plecarii tale in tot corpul.

Cum reuseste?pur si simplu..sa zicem doar ca in sfarsit am avut curajul sa ti urmaresc drumul pasilor tai..

fugind spre directia opusa a imbratisarilor mele.. si am zarit prin milioane de nori de ceata ultimele urme ale tale.

imi pare rau. 

nu ai venit aici pentru o eternitate. ma poti invinovati ca te am gonit. 

nu vreau mila nimanui ca atunci cand lacrimile isi incep dansul pe chipul meu sa zic "mda. a plecat".

adica. as putea spune asta prin mii de soapte. poate ca pentru moment vreau sa ma simt vinovata.

dar nu o voi face. pentru ca intr o fractiune de secunda ti am recunoscut marele meu secret. 

pentru ca.. nu ma doare. si pentru ca parfumul tau disparuse inainte sa ti iei si ultimele haine din dormitor.

stai linistit. nu ti voi cersi intoarcerea. sau poate simti ca ma cunosti..

ei bine.. stii ca , iubitule, orgoliul meu e mai puternic decat propria-ti rasuflare.

si ..de fiecare data cand imi patrundeai degetele cu mana ta ar fi trebuit sa simti si tu sentimentul acela..

de distanta..

pe care am incercat sa nu l mai gust..

dar nu. nu mi ai trezit curiozitatea aceea. dorinta de a te simtii.. de a te cunoaste .. mai mult, din ce in ce mai aproape. 

nu plang. daca gandul ca sufar iti hraneste propria suferinta , atunci ii voi da imaginatiei tale dreptul acesta.

pentru ca nu uita.

inca iti controlez mintea.