furtuna..

pentru a mia oara iti cer sa opresti ploaia.. sa o arunci in partea opusa si sa mi aduci inapoi soarele.

de ce? pentru ca am invatat sa plang si singura. 

pentru ca armonia valurilor de caldura imi usuca mai repede lacrimile..

pentru ca .. deasupra mea se afla momentan milioane de perne ale caror povesti sunt incarcate de lacrimi.

as urla.. mi as da drumul nebuniei in milioane de feluri. as lasa sa zboare din interiorul meu milioane de energii negative care ar ucide fiecare inocenta..

fiecare vis de copil aruncat printre umbrele trecutului..

pentru ca... acum

da , chiar acum. sufletul meu se umbreste intr o balta de ploaie imbatata de intunericului unei seri in mijlocul oceanului.

intinde mi ancora...

sau pastreaz o.. 

nu vreau sa ma stabilesc in jurul tau. de altfel firea mea se schimba.

pentru ca...

da. asa sunt eu.

si da.

asa esti tu. m ai putea lasa balta in alt strop de ploaie in orice clipa.

si nu m as mira. pentru ca in esenta toti avem un strop de maleficism in noi

recunosc. ploaia naste in interiorul meu milioane de ganduri. le lasa intr o ceata.. si ..

ma lasa sa sangerez printre plaja distrusa.

nu vreau sa mi fi alaturi.

nici n are rost. pentru ca... firea mea s a impreunat cu singuratatea. pentru ca a nascut un demon. ascuns printre corzile chitarii.

acum intradevar delirez. imi simt ura cum imi poseda tot corpul. 

imi infig un ciob in mana dar, nu vad decat sange. 

nu incerca sa ma umilesti. nu incerca sa ma dezamagesti.. 

ai facut o deja.

ai nascut in mine fiinta aceea insangerata a carei poveste se opreste la ploaie.

pentru ca.. fiinta mea... pluteste , traieste, simte..

iubeste un nor.