La rascruci de vanturi.. din nou
Aceeasi situatie
Afara cerul cenusiu mangaie pamantul cu stropi gingasi.
Nici o stea.
Toti norii vor sa iasa in evidenta din nou
Poate nu e vorba doar de tine.
Poate ca si vremea ma ajuta.
Imi creeaza starea aia scarboasa, oribila.. dezgustatoare.
Aceeasi dezamagire.
Acelasi gust amar care… nici macar nu a avut timp sa se piarda printre filele trecutului
Care inca imi domina trupul.
Acelasi regret. Aceleasi lacrimi. Poate doar alta poveste. Dar in esenta e vorba tot de un EL si o EA.
Timpul se unguieste iar pe firele de iarba , incet.. din nou prea incet.
Acelasi cosmar. Inca astept sa vii sa ma trezesti.
Neah. Infinitul nu mi suna cunoscut.
E aproape 4:00 am.
Inca cateva pagini.. paharul se sparge in mii de bucatele impins de bezna noptii.
Scrisul se intina.
Lacrimi idioate. Dispareti o data.
E asa de ciudat. Inca rad cand ma gandesc. Ma gandesc de ce ne am maturizat asa repede.
Unde e chipul acela de copil cu obrajii imbujorati . cu trupul sprijinit de nucul din spatele gradinii
“tanti Gina, o lasati pe Ana afara? Va rugam”
Amintiri.
Imi aduc aminte si acum vorbele doamnei profesoare de romana , inutile la vremea aceea, si atat de reale acum. “ nu incercati sa va maturizati. Bucurati va de copilarie”. Nu ai fi inteles nici tu atunci la ce se referea..
Ce mod de a privi lucrurile.
Imi doresc din nou acei ochi de copil.
Pentru care universul reprezinta doar scoala, casa si locul de joaca.
Dar.. copilaria niciodata nu sta in loc pana ne dam noi seama ..
Inca mi aduc aminte usurinta , inocenta prin care priveam lucrurile.
“ ce tampenie.. cand o sa fiu mare si o sa mi placa un baiat o sa I spun”
“ ha ha. Ana, de ce esti asa sigura?”
“de ce n as fi? De ce nu I as spune? Daca nu I convine asta e”
“ ai dreptate. Promiti sa faci asa?”
“da. Tu?”
“da”
“da. Tu?”
“da”
Promisiunile copilariei..
Imi cer scuze copilului ascuns in mine ca nu mi am putut tine promisiunea.
Ok. Déjà delirez.
E déjà 5:30..
Noapte buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu