totul se opreste la imaginatie..

Sunetul unei chitari in fundal nu va fi niciodata la fel.acum imi spune ceva.. inainte imi spunea altceva… ca universul e infinit , ca pot fugii oriunde, ca pot zbura, ca pot da viata visurilor. Dar uneori pana si cele mai inalte vise ajung sa se prabuseasca in intunericul noptii , sa fie omorate fara mila de umbre ale unei vieti negre, unei vieti…. Esuate. Stii… e ca un cantec. O nota gresita poate face ca totul sa dispara..tot acel farmec care te ia in brate si cand vrei sa il dai la o parte nu ti da voie.
Unele ganduri sunt marete.. incearca sa atinga stelele, sa distruga timpul, sa le opreasca.. sa lase noaptea si tacerea sa domine pe un camp de razboi al uitarii si al lacrimilor. Dar , ca deobicei… aceste ganduri dispar o data cu intunericul, strapunse de lumina unor raze obraznice care mereu iti spun” trezeste te si incearca ti din nou norocul”. Mereu e un inceput..mereu va fi. Doar ca va fi pazit de mici fluturi care par a fi inofensivi.. dar care se pot transforma oricund in cele mai profunde temeri. Care te pot omori incet si totusi asa repede. Dar… nu le da atentie, totul se opreste la imaginatie

prezent..

Nu cred in trecut. Au fost minciuni. Ok? Acum nu mai exista. Acum e doar present si viitor. Trecutul e pentru cei slabi… pentru cei hraniti din suferinta, pentru cei care au fost fericiti si nu incearca fericirea prezentului.
Recunosc. Am gustat si eu acele sentimente. Am mancat iubire, am baut placere, am condimentat cu suferinta si durere. Dar a fost doar o masa… nu o viata. Nu mi vad viata ca pe o cina sau o masa festiva,pentru ca viata nu se opreste la sentimente. Daca e nevoie ti le calca in picioare. Dar gandeste pozitiv, o face cu un motiv. [sigur te gandesti ca vrea sa suferi. Adevarul e altul]
Prietenie falsa.. tradare.. suferinta.. lacrimi. Cam asta ramane. Tradarea celui mai bun prieten e un gust cunoscut de multi. Momente fericite, zambete ascunse in raze, amintiri perfecte ascunse in stratul de zapada. Si totusi e doar un prieten.. sau a fost.
Iubire inselatoare..nopti nedormite.. ganduri agitate.. vinovatie.. ecoul unei voci straine. Nu te preface ca nu ma intelegi. Stii exact sentimentul ala de singuratate.. si poate ca il vei mai simtii. E doar un baiat.. un calator in lumea ta. Vine si pleaca. Dar niciodata nu sta prea mult.
E usor sa cauzezi suferinta, e greu sa treci peste ea. Dar nimic nu e imposibil. Poti sa ti doresti inecarea soarelui in mare. Poti sa ti doresti uitarea clipelor speciale. Poti sa speri ca maine toti vor fi langa tine. Poti sa visezi ca… esti inca in trecut. Dar asta e prezentul…

final...

-Andrei ,Andrei,trezeste te!

-ce? Ce i? s a intamplat ceva?
- nu!

-… si de ce m ai trezit?

-mi se facuse dor de tine.

-ciudate sunt fetele astea..

-bine.

-te ai suparat?

Fug spre bucatarie ignorand strigatele care vin din dormitor.

-ana! Ana…

mirosul cafelei ma incetineste..

alarma suna. E 10:00. duminica.

Soarele straluceste cu mandrie dominand cerul. Lumina se reflecta in geamuri si imi fura gandurile.

Primavera.. in sfarsit.

-nu mi spune ca te ai suparat.

-cafea?

- da, te rog. Ana, nu schimba subiectul.

-ce subiect?
-esti suparata?
-as avea motive?

-da.

-cum ar fi?
-ca ma iubesti prea mult.

-esti incredibil.

Din ceasca sar cateva picaturi ce fug pe masa.

Linistea e tulburata… soarele nu vrea sa stea in drum .. se ascunde dupa un nor.

-ana. Inceteaza… stii ca glumesc.

-stii.. m am cam saturat de glumele tale tampite.

-atunci pleaca.

-asa voi face.

-bine . pa.

-pa.

Imi arunc hainele in rucsac si ma indrept spre usa. Incearca sa ma opreasca… dar degeaba. Pot lupta impotriva vantului.

Trantesc usa  si las sa pice cheia printre firele de iarba udate de roua.

Inchid poarta pentru ultima oara… o singura privire si strada asta va uita de urmele pasilor mei .

Inca ii aud glasul…

Chiar si dupa o saptamana ii aud sunetul… ii aud pasii in spatele meu. Pana si sforaitul insuportabil.

Imi lipsesc.. imi lipseste. Telefonul a incetat sa sune. El nu mai da semne de viata.. poate ca a disparut. Daca nu de pe pamant, din lumea mea.

Stau la fereastra si privesc spre strada. E pustie. Se aud ecourile unor rasete, dar nimeni nu are tupeu sa se puna cu tacerea. Dar... inca astept. Inca te astept. Stiu ca mereu vei aparea..

ninge..

Ninge. iar, din nou.

Iar ma pierd printre micii stropi inghetati, ma pierd in alta lume.

Intr un trecut inghetat. Am inteles. Trebuie sa accept prezentul. Dar daca iubesc prea mult trecutul? Cum as putea sa l las balta?

As vrea sa fiu un robot, ca tine, sa mi programez sentimentele, sa dau un delete si sa uit totul.

Sa nu cunosc gustul amintirilor.

Dar nu sunt. As ineca totul intr o gramada de zapada . Dar m as ineca pe mine. Si ce? Poate ca voi gasi o cale de iesire, pana la urma, dar pana atunci voi fi doar un cautator.

Ninge.

Inca ninge. nu mai stiu ce sa ti spun.

Poate ca nu mai e nimic de spus, dar simt cum mii de cuvinte se abtin sa nu evadeze de teama sa nu fie luate in seama sau intelese gresit.

Geamul e inghetat. inca pot zari fulgii ce se joaca prin vazduh. Candva..

Iubeam zapada,  acum ma intristeaza

Ne jucam, asaltam cerul cu mii de tipate,de rasete. Fugeam. Fugeam de lume, de ploaie. Ne ascundeam in intuneric. Asteptam cu nerabdare o raza. Si chiar daca nu aparea , o creeam noi.

Timpul nu statea in loc ca acum. Am fi lungit acele clipe spre infinit.

Dar acum...cand vreau ca totul sa dispara ... timpul sta in loc...se uita la mine si mi zice " nu mai ninge"

...

Un strigat lungindu se in timpanele trecatorilor care par sa nu observe..
Un corp, o fiinta in mijlocul strazii asteptand sa i fie intinsa o mana ,dar nimeni nu sare sa o ajute.
Un suflet uitat de lume... invizibil pana si pentru Dumnezeu, abandonat.. lasat in voia vantului.
O inima franta si nu doar atat.
Ochii albastrii ce se pierd in trecut..
Un trecut nenorocit, oribil , de neuitat.
Stralucirea soarelui iesind din mare.
Valuri pierdute printre urletele pescarusilor.
Primul apus anuntand o vara de neuitat..
Prezenta lui..
O prima atingere, o prima imbratisare, un prim sarut.
Amintiri.
Amintiri aruncate in diabolicul trecut.
Sunetul unei chitari.
Nisipul fierbinte
Visul unor adolescenti.. povestea unui vis de vara.
Sfarsitul verii...
Pierderea soarelui... inecarea lui in mare.
Sfarsitul unei povesti de dragoste..

..

ce cosmar..

ce ciudat. de fiecare data cand ne dorim ca un lucru sa se sfarseasca nu se intampla... parca ar vrea sa ne tortureze.. sa ne ameninte, dar partile frumoase... micile bucati rupte din rai... de ce dispar asa usor? le mai ramane doar gustul...
toate sunt ca niste mici cioburi de sticla... oricat incerci sa le ocolesti , tot vei ajunge injunghiat. injunghiat? e un cuvant prea dur? neah... nu doar aspectul fizic conteaza... poate ca cele mai mari dureri nu sunt provocate in exterior. presupunem ca e bine? oare? fatada oricine ti o poate darama... dar dincolo de ea? e un necunoscut pentru majoritatea.. cheia nu are multe copi.dar uneori... ajung si ele in mainile gresite. in mainile unor animale dornice, obsedate de suferinta.
in momente ca astea numaram secundele... un etern al suferintei.
te ai intrebat de mii de ori de ce Dumnezeu a inventat suferinta.. hmm. daca totul ar fi numai fericire, nu ar deveni prea monoton?

secrete....

fulgi... zapada.. o privire pierduta in vazduh, furata de vant, dusa spre necunoscut...
lacrimi de gheata.. un ocean inghetat... o minge inghetata ce ascunde atatea secrete. pana si  aparitia ei e un secret. un secret care, poate doar imaginatia mi l poate dezvalui.
dar, poate nu e asa important. de altfel lucrurile importante nu pot tine secrete.
fereastra e aburita... degetele imi aluneca usor pe ea.. lasand niste , heroglife as putea spune. un nou secret...
nu ti trezeste o urma de curiozitate?
ce frumos e afara... e asa de .. mirific.. printr un fel atat de simplu. totul e alb. si totusi, ce face totul asa special?
sa fie stralucirea unui alb asa pur? sau poate doar imaginatia noastra...in fond, nu e nimic special. sau sa fie vorba de alt secret?
afara nici macar vantul nu mai vorbeste cu mine. parca ar vrea sa se ascunda de mine. degeaba... inca ii simt prezenta. inca il vad cum arunca dintr o parte in alta micile stelute de gheata cu brutalitate.
daca privesc in departare pot vedea bulgari gigantici ce zboara prin aer , anuntand o noua batalie intre cetele de copii.
aerul ascunde mii de rasete..doar atat? poate e singurul care ne stie toate secretele...