Si amintirile se vor 'neca in mare..

sâmbătă, 5 februarie 2011

final...

-Andrei ,Andrei,trezeste te!
-ce? Ce i? s a intamplat ceva?
- nu!
-… si de ce m ai trezit?
-mi se facuse dor de tine.
-ciudate sunt fetele astea..
-bine.
-te ai suparat?
Fug spre bucatarie ignorand strigatele care vin din dormitor.
-ana! Ana…
mirosul cafelei ma incetineste..
alarma suna. E 10:00. duminica.
Soarele straluceste cu mandrie dominand cerul. Lumina se reflecta in geamuri si imi fura gandurile.
Primavera.. in sfarsit.
-nu mi spune ca te ai suparat.
-cafea?
- da, te rog. Ana, nu schimba subiectul.
-ce subiect?
-esti suparata?
-as avea motive?
-da.
-cum ar fi?
-ca ma iubesti prea mult.
-esti incredibil.
Din ceasca sar cateva picaturi ce fug pe masa.
Linistea e tulburata… soarele nu vrea sa stea in drum .. se ascunde dupa un nor.
-ana. Inceteaza… stii ca glumesc.
-stii.. m am cam saturat de glumele tale tampite.
-atunci pleaca.
-asa voi face.
-bine . pa.
-pa.
Imi arunc hainele in rucsac si ma indrept spre usa. Incearca sa ma opreasca… dar degeaba. Pot lupta impotriva vantului.
Trantesc usa  si las sa pice cheia printre firele de iarba udate de roua.
Inchid poarta pentru ultima oara… o singura privire si strada asta va uita de urmele pasilor mei .
Inca ii aud glasul…
Chiar si dupa o saptamana ii aud sunetul… ii aud pasii in spatele meu. Pana si sforaitul insuportabil.
Imi lipsesc.. imi lipseste. Telefonul a incetat sa sune. El nu mai da semne de viata.. poate ca a disparut. Daca nu de pe pamant, din lumea mea.
Stau la fereastra si privesc spre strada. E pustie. Se aud ecourile unor rasete, dar nimeni nu are tupeu sa se puna cu tacerea. Dar... inca astept. Inca te astept. Stiu ca mereu vei aparea..

2 comentarii: