..

ce cosmar..

ce ciudat. de fiecare data cand ne dorim ca un lucru sa se sfarseasca nu se intampla... parca ar vrea sa ne tortureze.. sa ne ameninte, dar partile frumoase... micile bucati rupte din rai... de ce dispar asa usor? le mai ramane doar gustul...
toate sunt ca niste mici cioburi de sticla... oricat incerci sa le ocolesti , tot vei ajunge injunghiat. injunghiat? e un cuvant prea dur? neah... nu doar aspectul fizic conteaza... poate ca cele mai mari dureri nu sunt provocate in exterior. presupunem ca e bine? oare? fatada oricine ti o poate darama... dar dincolo de ea? e un necunoscut pentru majoritatea.. cheia nu are multe copi.dar uneori... ajung si ele in mainile gresite. in mainile unor animale dornice, obsedate de suferinta.
in momente ca astea numaram secundele... un etern al suferintei.
te ai intrebat de mii de ori de ce Dumnezeu a inventat suferinta.. hmm. daca totul ar fi numai fericire, nu ar deveni prea monoton?