imi iau ceasca de cafea si cu pasi marunti ma indrept spre usa. cleanta e asa de rece... parca tot corpul meu tresare... deschid usa... incet, atat de incet.. ma simt ca o fantoma.. un suflet care trebuia sa plece demult dar ceva il leaga de pamant... sau cineva....
afara toarna cu galeata... stropii de ploaie cad parca tot mai multi, cu mai multa putere... parca ar vrea sa distruga asfaltul... parca ar vrea... sa ne distruga lumea.
ador ploaia... e atat de trista... e ca si cum cerul ar plange cu mine... e singurul care ma intelege.. poate si el iti simte lipsa...sau poate doar, ii pasa de cei dragi... cerule, daca ma iubesti... ia ma cu tine!
mi as dori sa fiu un nor...sau poate o stea...
dar realitatea nu permite nimanui asta.. macar ne lasa sa visam. si pentru moment cred ca mi ajunge...
as sari in mijlocul strazii pentru a ma juca cu stropii de ploaie... dar ei nu stiu sa se joace... m ar distruge... ei si ce?
talpile mele ating usor asfaltul atat de rece... dar nu simt nimic... doar... cum viata se scurge din mine.
ploaia ma observa... imi mangaie parul , fata...
"poti plange acum.. nimeni nu va observa"
"dar nu am de ce sa plang"
pentru prima data... ma simt perfect, as putea spune.
"nu ti fie teama... calvarul nu va mai dura mult"
wow. dar ce e lumina aceea atat de puternica... e prea perfecta... corpul incepe sa mi tremure.. ceva ma trage spre mica dar totusi atat de mare lumina...
o ating... ahh ... ma simt... perfect. parca as fi uitat de tot si toti ar fi uitat de mine. parca i as avea pe cei mai dragi langa mine... parca ar fi aici...
lumina dispare... si odata cu ea si ploaia...
sunt in fata casei. ceva sta intins pe asfalt... o curiozitate atat de puternica ma impinge spre lucrul neidentificat..
o fata dormea intr o balta de sange... in sfarsit a reusit sa adoarma..
hmm... se spune ca ploaia este cea mai sincera, si ii dau dreptate celui care a spus asta prima data....
RăspundețiȘtergerefoarte frumos