Hmm...multi se intreaba cum de nu l urasc...cum ai putea uri o persoana care te facea mereu sa zambesti, care ... te ducea printre nori? e o tampenie... iubesti apoi urasti... poate ca e adevarat... doar daca... n ar fi vorba de aceeasi persoana. totusi e o prostie...
totul e o prostie...e o prostie la inceput atat de placuta, de oarba... apoi atat de trista, deprimanta, goala... e ca un zambet fortat...de ce sa zambesti daca nu vrei asta defapt?
totusi...merita aceasta prostie,numita dragoste, pretul fericirii noastre?...nu merita... te gandesti ca el e cel care iti aducea zambetele...dar la sfarsit le lua inapoi... lasandu ti chipul pierdut intr o lume ...o lume infecta...
si totusi merita dragostea acest pret?... totul are un sfarsit...fie ca vrem fie ca nu... viata merge mai departe cu, sau fara noi... cei care se impotrivesc raman in trecut... raman doar niste umbre, niste amintiri...
dragostea...regrete si placere, lacrimi si zambete, aimntiri oribile si amintiri atat de frumoase...
totul e pus in balanta... am vrea sa fie perfect... dar niciodata nu va fi...perfectiunea...nici macar nu exista...
si totusi... ce scriu nu are importanta...e doar o minte aburita de norii unei despartiri, unui sfarsit, unui alt capat de drum... unui alt vis ucis de zorii zilei..si totusi... Te iubesc!
intrebarea asta am inceput sa mi'o pun si yo din ce in ce mai des...sii... cred ca merita, pana la urma nimic ce este frumos nu este si etern, totul are un sfarsit....de cele mai multe ori mai putin fericit
RăspundețiȘtergere