Prieteni adevarati?! No way !

okei. acum te cred. ai dreptate.
stiu ca nu ti as recunoaste asta.. dar cred ca meriti.
pentru ca incredibil, dar dincolo de scutul meu recunosc umbre melancolice.
si ce?
acum stiu. " sa nu te increzi niciodata in prieteni" mereu ti am dat aceeasi replica"prostii".
dar acum.. imi pare rau. si stiu . ca prin duritatea ta ai incercat sa mi protejezi mintea copilului aiurit din fata blocului de curve penibile, de persoane obsedate de atentie.. de demoni.. imprastiati in fiecare cerc de oameni.
regret ca nu te am crezut.
regret.. ca ochii tai verzi nu m au facut sa simt.. sa subliniez cuvintele rostite de tine.
si da. acum stau si simt ca te ai razbunat. ca..
m ai injectat cu veninul minciunilor si prefacaciunii.
ultimele doua zile mi au fost imbatate in caldura soarelui si in mangaierile si rasetele amicilor.
iar cand prietenele "adevarate" s au ivit totul a disparut..
ca un castel din nisip.
nu i privii maiestria. pentru ca un val il poate darama oricand.
urasc..urasc sa ma incred in oameni.
urasc sa numesc anumiti amici prieteni adevarati. neah.
nu exista. si..
cand realizezi asta observi ca sunt alte esecuri, alte obsedate de atentie, alte prefacute.
recunosc. astfel de dezamagiri imi poarta pe chip lacrimi.

pentru ca da.. in nebunia de aseara prin milioanele de sticle de vodka au fost picurate si lacrimile mele.dar ..
au fost date la o parte cu puterea unui uragan de acei amici.. pe care nu ii voi numi niciodata prieteni adevarati..
de ce? pentru ca le as da puterea absoluta.. si ..
cheia spre propria-mi distrugere.

Poti sa pleci..

Mintea imi pulseaza siguranta plecarii tale in tot corpul.

Cum reuseste?pur si simplu..sa zicem doar ca in sfarsit am avut curajul sa ti urmaresc drumul pasilor tai..

fugind spre directia opusa a imbratisarilor mele.. si am zarit prin milioane de nori de ceata ultimele urme ale tale.

imi pare rau. 

nu ai venit aici pentru o eternitate. ma poti invinovati ca te am gonit. 

nu vreau mila nimanui ca atunci cand lacrimile isi incep dansul pe chipul meu sa zic "mda. a plecat".

adica. as putea spune asta prin mii de soapte. poate ca pentru moment vreau sa ma simt vinovata.

dar nu o voi face. pentru ca intr o fractiune de secunda ti am recunoscut marele meu secret. 

pentru ca.. nu ma doare. si pentru ca parfumul tau disparuse inainte sa ti iei si ultimele haine din dormitor.

stai linistit. nu ti voi cersi intoarcerea. sau poate simti ca ma cunosti..

ei bine.. stii ca , iubitule, orgoliul meu e mai puternic decat propria-ti rasuflare.

si ..de fiecare data cand imi patrundeai degetele cu mana ta ar fi trebuit sa simti si tu sentimentul acela..

de distanta..

pe care am incercat sa nu l mai gust..

dar nu. nu mi ai trezit curiozitatea aceea. dorinta de a te simtii.. de a te cunoaste .. mai mult, din ce in ce mai aproape. 

nu plang. daca gandul ca sufar iti hraneste propria suferinta , atunci ii voi da imaginatiei tale dreptul acesta.

pentru ca nu uita.

inca iti controlez mintea.

furtuna..

pentru a mia oara iti cer sa opresti ploaia.. sa o arunci in partea opusa si sa mi aduci inapoi soarele.

de ce? pentru ca am invatat sa plang si singura. 

pentru ca armonia valurilor de caldura imi usuca mai repede lacrimile..

pentru ca .. deasupra mea se afla momentan milioane de perne ale caror povesti sunt incarcate de lacrimi.

as urla.. mi as da drumul nebuniei in milioane de feluri. as lasa sa zboare din interiorul meu milioane de energii negative care ar ucide fiecare inocenta..

fiecare vis de copil aruncat printre umbrele trecutului..

pentru ca... acum

da , chiar acum. sufletul meu se umbreste intr o balta de ploaie imbatata de intunericului unei seri in mijlocul oceanului.

intinde mi ancora...

sau pastreaz o.. 

nu vreau sa ma stabilesc in jurul tau. de altfel firea mea se schimba.

pentru ca...

da. asa sunt eu.

si da.

asa esti tu. m ai putea lasa balta in alt strop de ploaie in orice clipa.

si nu m as mira. pentru ca in esenta toti avem un strop de maleficism in noi

recunosc. ploaia naste in interiorul meu milioane de ganduri. le lasa intr o ceata.. si ..

ma lasa sa sangerez printre plaja distrusa.

nu vreau sa mi fi alaturi.

nici n are rost. pentru ca... firea mea s a impreunat cu singuratatea. pentru ca a nascut un demon. ascuns printre corzile chitarii.

acum intradevar delirez. imi simt ura cum imi poseda tot corpul. 

imi infig un ciob in mana dar, nu vad decat sange. 

nu incerca sa ma umilesti. nu incerca sa ma dezamagesti.. 

ai facut o deja.

ai nascut in mine fiinta aceea insangerata a carei poveste se opreste la ploaie.

pentru ca.. fiinta mea... pluteste , traieste, simte..

iubeste un nor.

inceput de raze.

un suras  imblanzit de ancora soarelui imi bantuie urechile.

"hei. hei. esti prezenta?"
umbra unei muze imi bantuie intunericul. aprinde o scanteie si totul ia foc,

camera se lumineaza . pot zarii cu usurinta milioanele de ghemotoace de hartie aruncate pe jos.

esecuri totale

" si simt cum trece

iar vantul adie rece..

nuu,. suna aiurea"

in armonia oranjului aruncat pe pereti sta casetofonul.

" n are rost sa alergi dupa o stea cand langa tine e totusi cineva."
ce aiurea. alerg dupa vise chiar daca le am intinse in palma. nu mi pasa. le dau drumul si zbor catre ele.

iubesc..

iubesc soarele. mai ales cand isi arunca toate razele pe fruntea copacilor din spatele curtii ce umbresc leaganul copilariei.

iubesc adierea unui vant fin care mai ia cateva petale in zbor mangaind trecatorii.

si da. iubesc pana si desertul napustit asupra micutului oras in care imi imprastii pasii.

anul trecut era altfel.

era mai cald. iar ploaia nu si anunta prezenta. doar norii unei iubiri incepeau sa se risipeasca si sa alunge ploile unei fericiri de o vara.

eram fericita.

si chiar daca acum nu mai apartii universului meu , destinul mi a mai dat o sansa.

si uite asa m am indragostit iar.

" nu te insel. doar.. cunosc noi persoane in sensuri diferite"

si marea si a inecat iar intunericul printre spuma valurilor.

pentru noi

pentru chipurile noastre.. care ii arata respectul deplin pentru frumusetea ascunsa in peisajul unei luni de iulie.

nu ti cer nimic.

poate doar.. o farama din zambetul tau.

te rog. da ti frau visurilor. doar e inceput. 3 luni iti apartin tie si nebuniilor tale.

imbraca le in fantezii incuiate.

iar daca ti e frica , ia ma de mana si prinde aripi.

nu am planuri.

niciodata nu am avut.

cred in viitor. cred in tine si in surprizele pe care mi le impartasesti.

sunt 3 luni de nebunie.

priveste soarele ..

da. e momentul.

e vara <3

Diferiti.

Rockerita..
Rockerita de la etajul doi.
Blatarile imbatate in tinte I se impletesc pe maini.
Unghiile lucesc in soarele care a reusit sa aduca o pata de culoare pana si pe negrul acela adanc.
Din casti explodeaza milioane de note muzicale.
E ciudata.. e diferita.
E unica.
Multi o considera nebuna, o.. emoista. Care are in mana dreapta o lama . iar in spate sta bine ascunsa o viata de calvar intunecata de tragedii.. de la lacrimi pentru o nota pana la crime.
Vorbim. Asta facem. Ne dam cu parerea.
In ochii nostrii creste acelasi sentiment “ mda. Uite ciudata aia care daca o faci proasta se sinucide.”
Si mereu judecam pentru ochii care sunt prea albastrii, sau culoarea prea stridenta a unghiilor. Sau limbaj. Sau.. doar pentru indrazneala de a ti marturisi o parere.
Normal. Trebuie sa comentam.
Si niciodata sfarsitul unei povesti a fost deajuns.
Recunosc. Iubesc rock ul. Ma poti considera o ciudata. De altfel ne a fost dat dreptul de a ne spunem parerea fara ca cineva sa ne omoare.
Mi s a spus ca zic lucrurilor pe fata.
Directie.. aceeasi directie. Poate vreti multe curbe, ocolisuri..
Dar nu. Nu si eu. E un singur drum. Si daca apare vreo prapastie sar si gata.
Poate ajung prea repede la final.. dar stiu ca mi am urmat firul.
Judecata.
Oamenii din totdeauna au facut comparatii.. au judecat pe nedrept.
Cu totii spunem ca vrem dreptate iar noi intindem mainile spre minciunile universului controlat de dracusorii ascunsi in spatele cortinei.
Cersim pareri bune. Incercam sa schimbam parerile oamenilor despre noi.
Ajungem sa ne pierdem increderea in noi.. ajungand intr un final sa ne distrugem singuri.
“ si simt cum, prin vene mai curg doar cateva picaturi de sange. Si nu pentru mult timp”
Ce mai ramane.. sunt doar pareri ..
Oricum sunt prea inutile.
Judecata voastra a ales sfarsitul unei povesti.
Dar totul incepe deabia dincolo de voi.

si uitam..

teste, rezumate, comentarii…
“si totusi, de ce Mihaela a ales sa se sinucida?”
“pentru ai demonstra ca dragostea adevarata exista.. si nu doar pentru o saptamana”
Romane.. poezii.. scrisori..
“ mi e dor de vara. si de tine”
Felicitari. Poze.. lumanari..
“ la multi ani. Asteptam cheful”
Mail-uri, confirmari de prietenie pe facebook, conversatii..
“ cred ca fac broaste in burta”
“uuu. Vreau si eu”
“oac oac. Te saluta”
Lucruri nesemnificative…
O bacnota de 10 lei sta pe masa imbatata de tonele de praf. Pana si banii stau intr o betie continua.
Langa,o foaie cu mii de conturi uitate si ele printre alte mii de conturi active sau inactive.
Iar intr un colt.. ascunsa dupa manuale carti de teste , culegeri si nu in ultimul rand cartea “ invitatie la vals” pe care inca se observa cateva lacrimi uscate ce au mangaiat filele povestii, sta ascunsa o poza.
Intradevar. E bine ascunsa. Dar e mereu prezenta cu mine.
Pentru ca sub mii de idei marete se ascunde un vis minuscul care reuseste cu greu sa iasa la suprafata.
Asta in caz ca vrea sa iasa.
Daca nu… se va ineca printre copiutele de la istorie.
Sau poate prin formula lui Pitagora.
Intr un colt de camera sta uitata vechea mea amica.
Acum.. numai ursuletul de plus , caruia extraterestrii I au furat un ochi, o mai ia in brate .. o mai atinge , ii mai e aproape.
Mda. Astia suntem noi. Ne bucuram de un lucru pana apare ceva mult mai bun si dam la o parte vechiul, nu conteaza amintirile. Ce poti sa faci cu amintirile? Nimic.
Egoisti. Suntem numiti adesea.
Uitam. Uitam de valoarea sufleteasca.
Trecem printre ani.
Uitam de vechii prieteni de la gradinita care ne aduceau Frunze pentru a ne acoperi ranile inca sangerande.
Uitam de cei care ne au tinut incuiate mii de secrete.
Ajungem sa uitam de prima dragoste.
Ajungem sa ne uitam si pe noi .
si eu.. m am uitat printre filele unei conversatii..
si am asteptat ca persoana aceea sa mi dea un buzz si sa mi spuna ca m am regasit.
Dar nu s a intamplat.
Poate ca te intrebi ce s a intamplat mai departe.
Iti scriu. Deci da.. m am regasit.
Nu stiu cand , nu stiu cum.
Poate de la o palma venita la timpul potrivit
Sau un bobarnac care sa ma impinge din trenul visurilor si sa ma agate de peronul garii .
Nu stiu..
Acum am grija sa nu mai uit .
Sa nu mai uit prima mea cea mai buna prietena din gradinita , Teo, dar care acum imi este doar colega.
Am grija sa nu mai uit de prima cearta cu sora mea.
Sa nu mai uit de cei mai buni prieteni..
De dusmani.
De prietena care m a acceptat cu toate crizele mele de nervi cand e prea ocupata cu iubitul ei si pe care mereu o primesc cu bratele deschise. Te iubesc, Tina.
De… o fosta prietenie. Zuzu, nu stiu ce va urma.. dar las viitorul sa ma surprinda cu sau fara mama ta in preajma.
De prima relatie in care am suferit. de inocenta de care unii au abuzat. De.. o vara minunata
De.. boraca mica dintr a 7 a care mi asculta toate tampeniile si rade cu mine. Te iubesc, Pucca.
As putea imprastia zeci de nume din trecut , present si viitor.
Dar nu ar avea rost.

Pentru ca mereu imi voi adduce aminte de cei care conteaza.

spune mi..

astept..
spune mi ce sa fac.
spune mi orice.
spune mi ca iarba e verde, ca ghioceii apar numai primavara.
spune mi ca.. ca ploaia mereu va aparea intr un paradis uitat.
spune mi orice fleac. nu conteaza ce.
nu m as satura sa te ascult. si sa adorm sprijinita de pauzele tale intampinate de o portie de ras.
spune mi versurile melodiei pe care o urasc cel mai mult.
le voi asculta... si .. le voi da nuanta unui vis lungit spre infinit.
spune mi.. ca maine va ploua.
ca vom ramane blocati pentru o eternitatea in camera asta micuta. ca nimeni inafara de noi si cei patru pereti nu va stii nimic din aceste momente.
ca... cenusa viitorului  va fi presarata peste noi ferindu ne de gura lumii pregatita sa ne judece.
spune mi...
ca nu mai crezi in trecut. ca mizezi totul pe azi. ca...
nu stii sa te prabusesti. ci doar sa zbori printre norii de vata culegand fiecare lacrima si trimitand furtunile spre alte hotare nestiute.
spune mi ca.. crezi in apus. ca visezi cu ochii deschisi de fiecare data cand te priveste. ca.. il privesti si tu , timid . printre gene gandindu te " si daca nu ma place? daca va disparea pentru totdeauna?"
spune mi ca iubesti apa. ca vrei sa inoti printre delfini dubiosi de veseli care iti transmit aceeasi stare.
spune mi.. ca acum visezi ca mine.. la mare.
la nisipul in care se ascund milioane de scoici .
la valurile ce se contopesc cu malul intr un romantism unic..
la calutii de mare adusi pe mal de furia unei certe in mijlocul oceanului.,
spune mi ce visezi..
iar daca visele noastre se vor lega..
sopteste mi cand rasaritul isi va face aparitia.